0
Alegerea între GPL şi gaz natural apare frecvent atunci când vrei o centrală pe gaz, dar locuinţa nu este racordată la o reţea de distribuţie a gazelor naturale. În această situaţie, GPL-ul poate reprezenta o alternativă, cu condiţia ca modelul de centrală ales să fie compatibil cu acest combustibil şi ca instalaţia de alimentare să fie proiectată şi realizată corespunzător.
Din perspectiva utilizatorului, diferenţa nu se rezumă la tipul de gaz ars de centrală. Cele două variante implică moduri diferite de alimentare, stocare, aprovizionare şi calcul al costului energiei.
Gazul natural este furnizat prin reţeaua de distribuţie, în timp ce GPL-ul trebuie stocat într-un sistem adecvat şi reaprovizionat. Această diferenţă influenţează atât configuraţia instalaţiei, cât şi modul în care trebuie evaluată investiţia.
Compatibilitatea trebuie verificată pentru modelul şi versiunea exactă a centralei Viessmann. Nu trebuie presupus că orice centrală dintr-o anumită gamă poate utiliza automat ambele tipuri de combustibil.
Dacă analizezi, de exemplu, o centrală din familia Vitodens, verificarea trebuie făcută în documentaţia tehnică aferentă modelului concret pe care intenţionezi să îl instalezi.
Producătorul poate specifica tipurile de gaz acceptate, condiţiile de alimentare şi eventualele operaţiuni necesare pentru configurarea echipamentului.
Prin urmare, înainte de achiziţie trebuie clarificate două întrebări:
Aceste verificări sunt importante mai ales dacă locuinţa va utiliza iniţial GPL, dar există posibilitatea racordării ulterioare la reţeaua de gaze naturale.
Nu. Ambele sunt combustibili gazoşi în condiţiile în care sunt utilizaţi de centrală, dar au compoziţii şi proprietăţi diferite.
Gazul natural distribuit prin reţea şi gazul petrolier lichefiat nu trebuie tratate ca două denumiri pentru acelaşi combustibil. Diferenţele dintre ele sunt relevante pentru alimentarea şi configurarea aparatului.
GPL-ul este întâlnit în principal sub forma propanului, butanului sau a unor amestecuri ale acestora, în funcţie de produs şi aplicaţie. Pentru o instalaţie de încălzire trebuie utilizat combustibilul prevăzut pentru sistemul respectiv şi pentru condiţiile sale de funcţionare.
Din acest motiv, compatibilitatea unei centrale cu „gaz” nu înseamnă automat compatibilitate cu orice combustibil gazos.
Aceasta este una dintre diferenţele practice majore dintre cele două soluţii.
În cazul gazului natural, combustibilul este furnizat prin reţeaua de distribuţie şi instalaţia de utilizare realizată pentru clădire. Utilizatorul nu trebuie să păstreze la proprietate cantitatea de gaz necesară pentru următoarele săptămâni sau luni.
În cazul GPL-ului, combustibilul trebuie asigurat printr-un sistem de alimentare şi stocare adecvat aplicaţiei. Configuraţia concretă poate diferi în funcţie de necesarul instalaţiei şi de soluţia tehnică aleasă.
Aceasta înseamnă că o instalaţie pe GPL trebuie analizată ca un ansamblu format din:
Nu este suficient să cumperi o centrală compatibilă cu GPL şi să alegi separat o sursă de combustibil. Întregul sistem trebuie să poată asigura condiţiile de alimentare necesare echipamentului.
GPL-ul poate fi furnizat prin configuraţii diferite, iar rezervorul şi sistemele bazate pe recipiente nu trebuie considerate soluţii echivalente doar pentru că utilizează acelaşi tip general de combustibil.
Alegerea depinde de necesarul instalaţiei, consumatori, condiţiile de amplasare, autonomia urmărită, posibilităţile de aprovizionare şi cerinţele tehnice şi legale aplicabile.
Un aspect important este capacitatea sursei de a furniza debitul necesar în condiţiile reale de funcţionare.
În cazul GPL-ului stocat în fază lichidă şi utilizat ulterior în fază gazoasă, trebuie luată în calcul şi capacitatea sistemului de a asigura vaporizarea necesară. Aceasta poate fi influenţată de configuraţia sursei, cantitatea de combustibil disponibilă, temperatura mediului şi cererea instalaţiei.
Din acest motiv, o soluţie de alimentare nu trebuie aleasă doar după puterea nominală în kW înscrisă pe centrală.
Nu este corect să afirmăm generic că o centrală are exact acelaşi randament indiferent de combustibil.
Performanţele trebuie analizate pe baza documentaţiei modelului concret şi pentru condiţiile de testare şi tipul de gaz specificate de producător.
Tehnologia de condensare poate fi utilizată cu combustibilii pentru care echipamentul este proiectat şi configurat, însă valorile de performanţă nu trebuie transferate automat de la un combustibil la altul fără verificarea documentaţiei tehnice.
În plus, eficienţa reală a unei instalaţii nu depinde numai de combustibil. Temperaturile de tur şi retur, reglajele, dimensionarea centralei, automatizarea, necesarul termic şi modul de exploatare influenţează rezultatul final.
Întrebarea este frecventă, dar formularea poate conduce la o comparaţie greşită.
GPL-ul şi gazul natural sunt comercializate şi măsurate în moduri diferite. Dacă o cantitate este exprimată în metri cubi, iar cealaltă în kilograme sau litri, valorile numerice nu pot fi comparate direct.
Nu este corect să concluzionezi că un combustibil „consumă mai mult” doar pentru că numărul de metri cubi, litri sau kilograme este mai mare.
Pentru încălzire, comparaţia relevantă este cantitatea de energie furnizată de combustibil şi, mai departe, cantitatea de energie utilă pe care sistemul o poate transfera locuinţei.
Un metru cub şi un kilogram măsoară mărimi fizice diferite: unul reprezintă volum, iar celălalt masă.
În plus, proprietăţile energetice ale combustibililor diferă. Pentru o comparaţie corectă trebuie cunoscută energia asociată cantităţii de combustibil utilizate, nu doar valoarea numerică afişată pe factură sau pe documentul de livrare.
De aceea, o afirmaţie de tipul „1.200 m³ de gaz natural sunt echivalenţi cu un anumit număr fix de kilograme de GPL” nu trebuie utilizată ca regulă generală fără definirea proprietăţilor combustibililor şi a condiţiilor de comparaţie.
Comparaţia devine relevantă atunci când ambele variante sunt raportate la aceeaşi bază energetică.
Puterea calorifică exprimă cantitatea de energie asociată arderii unei anumite cantităţi de combustibil. În funcţie de modul de exprimare, aceasta poate fi raportată la masă sau la volum.
Tocmai de aceea trebuie acordată atenţie unităţilor. Compararea unei valori exprimate pe kilogram cu una exprimată pe metru cub fără conversia la aceeaşi bază conduce la concluzii greşite.
Mai trebuie făcută distincţia dintre energia conţinută în combustibil şi energia utilă obţinută efectiv în instalaţie. Centrala şi sistemul de încălzire transformă energia combustibilului în căldură utilă, iar rezultatul depinde de condiţiile de funcţionare.
Pentru proprietarul unei locuinţe, întrebarea importantă nu este doar cât costă un kilogram de GPL sau un metru cub de gaz natural.
Întrebarea relevantă este: cât costă energia utilă necesară pentru încălzirea locuinţei şi prepararea apei calde menajere?
O comparaţie corectă trebuie să ţină cont cel puţin de:
Abia după aducerea variantelor la o bază comparabilă poate fi evaluată diferenţa economică dintre GPL şi gaz natural.
Tipul combustibilului nu schimbă necesarul termic al clădirii. Dacă locuinţa are nevoie de o anumită cantitate de energie pentru menţinerea temperaturii interioare, sistemul de încălzire trebuie să furnizeze acea energie indiferent dacă utilizează gaz natural, GPL sau o altă sursă.
Consumul real este influenţat de:
Acesta este motivul pentru care consumul unei alte familii nu reprezintă automat o estimare corectă pentru propria locuinţă, chiar dacă ambele case utilizează centrale Viessmann cu puteri apropiate.
Nu. Puterea nominală a centralei reprezintă capacitatea acesteia de a furniza energie termică într-un anumit regim, nu consumul anual al locuinţei.
O centrală cu putere nominală mai mare nu funcţionează permanent la puterea maximă. Consumul sezonier depinde în primul rând de energia solicitată de clădire şi de modul în care centrala îşi adaptează funcţionarea la această cerere.
În acelaşi timp, alegerea unei centrale nu trebuie făcută prin supradimensionare preventivă doar pentru a exista „rezervă”. Dimensionarea şi caracteristicile de funcţionare trebuie corelate cu necesarul instalaţiei şi, după caz, cu cerinţele pentru prepararea apei calde menajere.
Dacă există acces la gaz natural şi dacă se analizează în paralel o soluţie pe GPL, alegerea nu trebuie făcută pornind de la ideea că unul dintre combustibili „consumă mai mult” exprimat în unitatea sa comercială.
În cazul GPL-ului trebuie luat în calcul întregul sistem de alimentare şi stocare, în timp ce gazul natural presupune existenţa şi disponibilitatea racordării la reţeaua de distribuţie.
Pentru o centrală Viessmann, primul pas este verificarea compatibilităţii modelului exact cu combustibilul ales. Al doilea este evaluarea necesarului energetic al locuinţei. Abia apoi pot fi comparate consumul şi costurile celor două variante.
În partea următoare, comparaţia trebuie mutată de la „cât GPL consum faţă de gaz natural” la întrebarea economică relevantă: cât costă încălzirea locuinţei în fiecare variantă şi ce costuri suplimentare apar pentru stocarea şi aprovizionarea cu GPL.
După verificarea compatibilităţii centralei cu tipul de combustibil, următoarea întrebare este de obicei economică: cât va costa încălzirea locuinţei cu GPL comparativ cu gazul natural?
Răspunsul nu poate fi stabilit corect doar prin compararea preţului unui kilogram sau litru de GPL cu preţul unui metru cub de gaz natural. Combustibilii sunt comercializaţi în unităţi diferite şi au caracteristici energetice diferite.
Pentru o comparaţie relevantă trebuie analizat costul energiei utile furnizate locuinţei, împreună cu costurile specifice fiecărei soluţii de alimentare.
Preţul afişat de furnizor reprezintă doar una dintre componentele costului.
În cazul gazului natural, utilizatorul cumpără energie prin intermediul unui sistem conectat la reţeaua de distribuţie. În cazul GPL-ului, trebuie luate în calcul atât combustibilul, cât şi soluţia necesară pentru stocarea şi alimentarea centralei.
În funcţie de situaţie, analiza economică poate include:
Din acest motiv, o ofertă aparent mai ieftină pe unitatea comercială de combustibil nu înseamnă automat un cost mai mic al încălzirii.
Principiul de comparaţie este transformarea cantităţii de combustibil într-o cantitate comparabilă de energie.
Pentru fiecare variantă trebuie cunoscute cantitatea cumpărată, conţinutul energetic corespunzător acesteia şi costul total. Astfel poate fi determinat costul energiei furnizate de combustibil.
Într-o analiză mai completă trebuie luată în calcul şi performanţa sistemului, deoarece nu întreaga energie asociată combustibilului devine automat căldură utilă disponibilă în locuinţă.
Conceptual, comparaţia urmăreşte traseul:
cantitate de combustibil → energie disponibilă → energie utilă → cost pentru utilizator.
Această metodă permite compararea GPL-ului cu gazul natural fără a pune în relaţie directă unităţi incompatibile precum kilogramul, litrul şi metrul cub.
Dacă există un istoric relevant de consum de gaz natural pentru aceeaşi locuinţă, acesta poate constitui un punct de plecare pentru estimarea necesarului energetic.
Nu trebuie însă utilizată o conversie universală de tipul „X metri cubi de gaz natural egal Y kilograme de GPL”. Calculul trebuie realizat pe baza energiei corespunzătoare combustibililor analizaţi şi a condiţiilor de funcţionare ale echipamentului.
În plus, istoricul trebuie interpretat corect. Consumul de gaz poate include atât încălzirea, cât şi prepararea apei calde menajere sau alţi consumatori.
Dacă se compară două sezoane diferite, trebuie luate în calcul şi diferenţele de temperatură exterioară, temperatura menţinută în locuinţă, eventualele modificări ale clădirii şi schimbările de comportament ale utilizatorilor.
Nu există un consum standard de GPL pentru o casă şi nici o valoare care să poată fi stabilită doar din puterea centralei.
Consumul sezonier este determinat în principal de necesarul de energie al clădirii.
Printre factorii relevanţi se află:
O casă utilizată permanent şi o casă de vacanţă cu aceeaşi suprafaţă pot avea consumuri foarte diferite. La fel, două case cu aceeaşi suprafaţă pot avea necesare energetice diferite dacă nivelul de izolare şi temperaturile interioare sunt diferite.
Nu. Puterea nominală a centralei nu trebuie confundată cu energia consumată pe parcursul unei ore, zile sau al unui sezon.
O centrală în condensare îşi adaptează funcţionarea în limitele tehnice ale modelului şi în funcţie de cererea sistemului. Nu trebuie presupus că funcţionează permanent la puterea nominală înscrisă în specificaţii.
De exemplu, faptul că două locuinţe au centrale cu aceeaşi putere nominală nu înseamnă că vor consuma aceeaşi cantitate de combustibil.
Pentru estimarea consumului este mult mai relevant necesarul energetic al clădirii decât simpla valoare în kW a centralei.
Preţurile combustibililor şi condiţiile comerciale se pot modifica. În plus, GPL-ul poate fi achiziţionat în condiţii diferite în funcţie de furnizor, cantitate, contract şi soluţia de aprovizionare.
Și costul gazului natural depinde de tarifele şi condiţiile aplicabile la momentul consumului.
Din acest motiv, un articol tehnic nu ar trebui să stabilească o diferenţă universală de cost între GPL şi gaz natural şi nici să promită că una dintre variante va fi întotdeauna mai ieftină.
Comparaţia trebuie făcută cu preţurile şi condiţiile disponibile în momentul în care se ia decizia.
În cazul GPL-ului, centrala reprezintă doar o parte a sistemului. Trebuie analizată şi soluţia prin care combustibilul este stocat şi furnizat aparatului.
În funcţie de configuraţie, pot exista costuri asociate cu:
Structura exactă a acestor costuri depinde de soluţia aleasă şi de condiţiile comerciale. De exemplu, rezervorul poate face parte dintr-o configuraţie contractuală diferită de situaţia în care beneficiarul deţine propriul echipament de stocare.
Din acest motiv, ofertele pentru GPL trebuie comparate ca soluţii complete, nu exclusiv după preţul combustibilului.
Nici gazul natural nu trebuie considerat o soluţie fără costuri iniţiale doar pentru că nu necesită stocarea combustibilului la proprietate.
Dacă imobilul nu este deja racordat, pot exista costuri şi proceduri asociate racordării şi realizării instalaţiei necesare.
Prin urmare, atunci când există posibilitatea alegerii între racordarea la gaz natural şi realizarea unei soluţii GPL, comparaţia trebuie făcută pentru întregul proiect.
Pentru o locuinţă deja racordată la o reţea funcţională de gaze naturale, situaţia economică este diferită faţă de cea a unei proprietăţi aflate la distanţă de reţea şi care necesită lucrări pentru alimentarea cu gaz.
Capacitatea rezervorului nu trebuie stabilită printr-o regulă simplă bazată doar pe puterea centralei.
Dimensionarea soluţiei de stocare trebuie să ţină cont de consumul estimat, autonomia urmărită, condiţiile de amplasare, modul de aprovizionare şi cerinţele tehnice aplicabile sistemului.
Trebuie analizată şi capacitatea sistemului de alimentare de a susţine cererea de combustibil în condiţiile reale de funcţionare.
Din acest motiv, afirmaţii precum „o centrală de 25 kW are nevoie de un rezervor de X litri” nu reprezintă o regulă tehnică general valabilă.
Autonomia nu poate fi determinată doar din volumul nominal al rezervorului.
Trebuie cunoscute cantitatea efectiv disponibilă pentru utilizare şi consumul instalaţiei în perioada analizată.
Acelaşi sistem de stocare poate oferi autonomii foarte diferite într-o perioadă cu temperaturi exterioare moderate faţă de una foarte rece.
Consumul se modifică şi dacă GPL-ul este utilizat pentru mai mulţi consumatori sau dacă centrala prepară şi apă caldă menajeră.
De aceea, afirmaţia că un rezervor de o anumită capacitate „ţine o lună” sau „ţine două luni” nu poate fi generalizată.
Spre deosebire de alimentarea continuă dintr-o reţea de gaze naturale, GPL-ul stocat trebuie reaprovizionat.
Acest lucru introduce o componentă logistică pe care utilizatorul trebuie să o ia în calcul încă din etapa de proiectare a sistemului.
Înainte de alegerea soluţiei este util să verifici:
Aceste aspecte pot deveni importante în special pentru proprietăţile izolate sau pentru locuinţele la care accesul autovehiculelor de aprovizionare poate fi dificil în anumite perioade.
Nu există o regulă generală conform căreia o locuinţă trebuie să utilizeze două sau trei rezervoare pentru a avea rezervă de combustibil.
Configuraţia sistemului trebuie stabilită în funcţie de necesarul real, autonomia dorită şi soluţia tehnică proiectată.
Adăugarea unor capacităţi suplimentare de stocare nu trebuie făcută improvizat şi nici considerată automat cea mai bună metodă de creştere a autonomiei.
În multe situaţii, o estimare realistă a consumului şi o strategie adecvată de reaprovizionare sunt mai relevante decât simpla multiplicare a capacităţilor de stocare.
Din perspectiva aprovizionării, cele două soluţii sunt diferite.
Gazul natural furnizat prin reţea nu necesită gestionarea unui stoc local de combustibil. GPL-ul presupune monitorizarea cantităţii disponibile şi organizarea reaprovizionării.
Aceasta nu înseamnă că GPL-ul este automat nepractic. Pentru o proprietate fără acces la reţeaua de gaze naturale, un sistem GPL proiectat şi dimensionat corespunzător poate oferi o soluţie de alimentare pentru o centrală compatibilă.
Utilizatorul trebuie însă să includă logistica aprovizionării în decizia de achiziţie.
Pentru a putea compara variantele, nu este suficientă o ofertă care conţine doar preţul centralei şi preţul GPL-ului.
O evaluare relevantă trebuie să clarifice:
Astfel poţi compara costul total al soluţiei şi nu doar două preţuri de combustibil exprimate în unităţi diferite.
Nu trebuie stabilit răspunsul printr-o regulă universală şi nici printr-un procent fix.
Dacă locuinţa este deja racordată la gaz natural, analiza este diferită faţă de cazul unei proprietăţi fără reţea disponibilă. Dacă racordarea presupune investiţii sau nu este posibilă, GPL-ul trebuie comparat cu situaţia reală, nu cu un scenariu ipotetic în care gazul natural ar fi deja disponibil la proprietate.
În acelaşi timp, preţurile combustibililor şi condiţiile comerciale se pot modifica, astfel încât o comparaţie economică făcută astăzi trebuie actualizată atunci când se ia efectiv decizia.
Comparaţia corectă este între costul total al soluţiilor capabile să furnizeze acelaşi necesar de energie locuinţei.
Chiar dacă analiza economică este importantă, alegerea dintre GPL şi gaz natural trebuie să includă şi aspectele practice.
Disponibilitatea reţelei, posibilitatea amplasării sistemului GPL, accesul pentru aprovizionare, autonomia dorită şi perspectiva unei eventuale racordări viitoare la gaz natural pot modifica decizia.
Există şi o întrebare importantă pentru proprietăţile care utilizează temporar GPL: ce se întâmplă cu centrala dacă reţeaua de gaze naturale ajunge ulterior în zonă?
Răspunsul nu trebuie presupus. Posibilitatea trecerii de la GPL la gaz natural depinde de modelul exact al centralei şi de procedurile prevăzute de producător.
În partea următoare analizăm această conversie, configuraţia instalaţiei GPL, rolul componentelor de alimentare şi condiţiile de siguranţă care trebuie respectate.
Atunci când o centrală Viessmann este alimentată cu GPL, centrala reprezintă doar unul dintre elementele sistemului. Combustibilul trebuie stocat, adus în condiţiile necesare până la aparat şi furnizat conform cerinţelor prevăzute pentru modelul respectiv.
Configuraţia exactă diferă în funcţie de sursa de GPL, caracteristicile instalaţiei, consumatori şi soluţia tehnică adoptată.
În principiu, sistemul trebuie analizat ca un ansamblu care poate include:
Componentele nu trebuie selectate independent doar pentru că au racorduri compatibile sau pentru că sunt comercializate ca fiind destinate centralelor pe GPL. Întregul sistem trebuie să poată furniza debitul şi presiunea necesare în condiţiile reale de funcţionare.
Puterea nominală a centralei este un parametru important, dar nu descrie singură instalaţia de alimentare cu GPL.
Trebuie luate în calcul cererea maximă de combustibil, condiţiile de alimentare specificate pentru aparat, caracteristicile sursei de GPL şi existenţa altor consumatori conectaţi la acelaşi sistem.
Dacă aceeaşi sursă alimentează centrala, un aparat de gătit sau alţi consumatori compatibili, instalaţia trebuie analizată pentru configuraţia reală, nu exclusiv pentru centrala termică.
De aceea, o etichetă comercială precum „pachet GPL pentru centrală de 25 kW” poate fi utilă pentru orientare, dar nu înlocuieşte verificarea tehnică a compatibilităţii.
Reglarea presiunii este o parte importantă a sistemului de alimentare cu GPL. Centrala trebuie alimentată în condiţiile prevăzute de producător, iar sursa de combustibil şi instalaţia trebuie configurate astfel încât aceste condiţii să poată fi respectate.
Un regulator nu trebuie ales doar după un singur parametru, precum debitul maxim declarat. Trebuie verificată compatibilitatea sa cu sistemul, domeniul de presiune, capacitatea necesară şi condiţiile în care va funcţiona.
De asemenea, un regulator cu o capacitate mai mare nu rezolvă automat orice problemă de alimentare.
Dacă sursa nu poate furniza cantitatea necesară de GPL în faza şi condiţiile cerute de sistem, simpla montare a unui regulator mai mare nu elimină limitarea existentă.
GPL-ul poate fi stocat în principal în fază lichidă, în timp ce anumite sisteme îl utilizează în fază gazoasă. Pentru menţinerea alimentării, o parte din combustibil trebuie să treacă din faza lichidă în faza de vapori.
Capacitatea de vaporizare nu este nelimitată şi poate fi influenţată de mai mulţi factori, printre care:
Acest aspect devine relevant mai ales atunci când instalaţia trebuie să susţină o cerere importantă de combustibil în condiţii de temperatură exterioară scăzută.
Dimensionarea sistemului trebuie să ţină cont de aceste condiţii, nu doar de capacitatea nominală de stocare.
Temperatura exterioară poate influenţa comportamentul unui sistem GPL, în special atunci când alimentarea depinde de vaporizarea naturală a combustibilului.
O problemă care apare în perioadele reci nu demonstrează însă automat că GPL-ul nu poate fi utilizat la temperaturi scăzute.
Cauza poate avea legătură cu dimensionarea sursei, caracteristicile combustibilului, nivelul disponibil, configuraţia instalaţiei, reglarea presiunii sau alte elemente ale sistemului.
Dacă centrala funcţionează normal în anumite condiţii, dar prezintă probleme repetate atunci când cererea creşte sau temperatura exterioară scade, instalaţia trebuie verificată tehnic, nu modificată prin improvizaţii.
Răspunsul nu trebuie dat doar prin „da” sau „nu”. Trebuie analizată configuraţia completă şi cerinţele tehnice şi legale aplicabile.
Faptul că o centrală este compatibilă cu GPL nu înseamnă că poate fi conectată la orice recipient de GPL printr-un regulator ales arbitrar.
Sursa trebuie să poată asigura alimentarea necesară, iar instalaţia trebuie proiectată şi executată corespunzător. Dacă sunt utilizate mai multe recipiente într-un sistem comun, configuraţia trebuie să fie una proiectată pentru acest scop, nu o asociere improvizată pentru creşterea cantităţii disponibile.
Pentru o locuinţă, alegerea dintre o soluţie bazată pe recipiente şi un rezervor trebuie făcută în funcţie de consum, autonomie, condiţiile de amplasare şi cerinţele aplicabile.
Nu există o variantă universal mai bună pentru orice proprietate.
Un rezervor poate permite stocarea unei cantităţi mai mari de combustibil şi o anumită strategie de reaprovizionare, dar presupune existenţa unui amplasament adecvat şi respectarea cerinţelor aferente soluţiei.
Un sistem bazat pe recipiente are alte caracteristici de stocare, alimentare şi aprovizionare şi trebuie dimensionat pentru consumatorii conectaţi.
Comparaţia trebuie făcută ţinând cont de:
Posibilitatea conversiei trebuie verificată pentru modelul şi versiunea exactă a centralei.
Nu trebuie presupus că orice centrală Viessmann compatibilă cu GPL poate fi trecută ulterior la gaz natural sau că operaţiunea este identică pentru toate generaţiile de echipamente.
Documentaţia producătorului stabileşte combustibilii acceptaţi şi procedurile aplicabile modelului respectiv.
Dacă achiziţionezi o centrală pentru o locuinţă care va utiliza temporar GPL, iar în zonă este planificată extinderea reţelei de gaze naturale, această posibilitate merită verificată înainte de achiziţie.
Astfel poţi afla dacă modelul ales permite configuraţia dorită şi ce presupune trecerea ulterioară la celălalt tip de gaz.
Nu trebuie presupus acest lucru.
Procedura diferă în funcţie de construcţia şi generaţia centralei. Pentru anumite echipamente pot exista proceduri specifice de configurare, verificare sau adaptare prevăzute de producător.
Din acest motiv, nu este corect să afirmăm generic că trecerea între GPL şi gaz natural presupune doar modificarea unei setări software sau, la extrema opusă, că necesită întotdeauna înlocuirea fizică a aceloraşi componente.
Procedura corectă este cea prevăzută în documentaţia modelului concret.
Schimbarea tipului de gaz utilizat influenţează procesul de combustie şi condiţiile în care funcţionează aparatul.
Operaţiunile necesare pentru configurarea, verificarea şi punerea în funcţiune a centralei trebuie realizate conform cerinţelor producătorului şi de personal calificat şi autorizat pentru lucrările respective.
Nu este recomandată modificarea de către utilizator a parametrilor de combustie, componentelor circuitului de gaz sau dispozitivelor de siguranţă.
După orice intervenţie prevăzută pentru schimbarea combustibilului trebuie realizate verificările cerute pentru echipamentul respectiv.
Dacă GPL-ul este ales ca soluţie temporară până la extinderea reţelei, este util să clarifici această strategie înainte de achiziţia centralei.
Verifică:
În acest mod, posibilitatea unei conversii viitoare devine un criteriu de selecţie a echipamentului, nu o problemă descoperită după instalare.
Nu este utilă clasificarea simplă a unuia dintre sisteme ca fiind în mod universal „mai sigur” decât celălalt.
GPL-ul şi gazul natural au proprietăţi diferite, iar sistemele prin care sunt furnizate centralei sunt diferite. Aceste particularităţi trebuie luate în calcul la proiectarea, instalarea şi exploatarea instalaţiei.
Un aspect relevant este comportamentul gazului în cazul unei scăpări. GPL-ul în fază gazoasă este mai dens decât aerul şi poate tinde să se acumuleze în zone joase, în timp ce gazul natural distribuit în mod obişnuit prin reţea este mai uşor decât aerul şi tinde să se deplaseze ascendent.
Această diferenţă nu trebuie transformată într-un clasament simplist al riscului. Ea explică de ce cerinţele de amplasare, ventilare şi siguranţă trebuie respectate pentru combustibilul şi instalaţia utilizate.
Un miros suspect de gaz trebuie tratat ca o situaţie de siguranţă, indiferent dacă instalaţia utilizează GPL sau gaz natural.
Nu încerca să identifici scurgerea cu flacără şi nu demonta componentele instalaţiei pentru a găsi cauza.
Urmează instrucţiunile de siguranţă aplicabile instalaţiei şi furnizorului şi solicită intervenţia personalului competent. Dacă există un pericol imediat, trebuie utilizate serviciile de urgenţă corespunzătoare.
O instalaţie suspectată de pierderi nu trebuie repusă în funcţiune prin încercări improvizate.
Nu trebuie stabilită o regulă generală de tipul „GPL se verifică anual, iar gazul natural mai rar”.
Obligaţiile şi intervalele de verificare depind de tipul instalaţiei, echipamentele utilizate şi cadrul tehnic şi legal aplicabil.
În cazul unei soluţii GPL pot exista cerinţe distincte pentru sistemul de stocare, instalaţia de alimentare şi centrala termică. În cazul gazului natural există, de asemenea, cerinţe pentru instalaţia de utilizare şi pentru aparatul consumator.
Proprietarul trebuie să respecte documentaţia echipamentelor şi obligaţiile aplicabile instalaţiei concrete, nu un interval generic preluat dintr-un articol.
Faptul că centrala porneşte nu demonstrează singur că sistemul este configurat şi funcţionează corespunzător.
Punerea în funcţiune permite verificarea condiţiilor prevăzute pentru echipament şi confirmarea funcţionării în configuraţia instalată.
În cazul unei centrale alimentate cu GPL este important ca atât aparatul, cât şi sistemul de alimentare să corespundă configuraţiei pentru care vor fi utilizate.
Intervenţiile asupra circuitului de gaz şi parametrilor de combustie nu trebuie realizate empiric pentru a obţine o flacără aparent stabilă sau pentru a elimina temporar o eroare.
Înainte de achiziţie şi instalare, este util să clarifici întregul sistem, nu doar centrala.
O centrală compatibilă cu GPL nu transformă automat orice sursă de GPL într-o instalaţie potrivită pentru încălzirea locuinţei. Centrala, sursa de combustibil, sistemul de alimentare şi condiţiile de exploatare trebuie analizate împreună.
După clarificarea acestor aspecte tehnice, decizia finală poate fi făcută mai corect: când merită GPL-ul, când este mai logic gazul natural şi ce alternative trebuie analizate dacă proprietatea nu are acces la reţeaua de gaze.
GPL-ul poate fi o opţiune pentru o locuinţă în care se doreşte utilizarea unei centrale pe gaz, dar proprietatea nu are acces la reţeaua de gaze naturale.
Alegerea trebuie făcută însă după evaluarea întregului sistem, nu doar după preţul centralei. Trebuie analizate soluţia de stocare, instalaţia de alimentare, posibilitatea de aprovizionare, autonomia necesară şi costurile de exploatare.
GPL-ul poate fi luat în calcul atunci când:
Decizia trebuie raportată la situaţia concretă a locuinţei. Faptul că GPL-ul este disponibil într-o anumită zonă nu înseamnă automat că reprezintă cea mai potrivită sursă de încălzire.
Dacă proprietatea este deja racordată la o reţea funcţională de gaze naturale, comparaţia cu GPL porneşte dintr-o situaţie diferită. Nu mai este necesară realizarea unui sistem local pentru stocarea şi reaprovizionarea cu combustibil.
Gazul natural poate avea un avantaj practic important prin alimentarea continuă din reţea. Utilizatorul nu trebuie să urmărească nivelul unui rezervor şi să programeze livrările de combustibil.
Totuşi, existenţa unei conducte de gaz în localitate nu înseamnă automat că proprietatea poate fi racordată imediat sau în orice condiţii. Posibilitatea şi costurile racordării trebuie verificate pentru situaţia concretă.
Dacă imobilul nu este încă racordat, comparaţia economică trebuie să includă atât costurile necesare pentru soluţia pe gaz natural, cât şi costurile complete ale variantei GPL.
Depinde de perioada estimată până la posibilitatea reală de racordare şi de costurile soluţiilor disponibile între timp.
Nu există o regulă conform căreia GPL-ul devine automat rentabil dacă va fi utilizat cinci sau zece ani. O asemenea concluzie necesită o analiză economică pentru proprietatea respectivă.
Dacă extinderea reţelei este doar o posibilitate fără un termen clar, decizia nu ar trebui bazată exclusiv pe presupunerea că gazul natural va deveni disponibil într-un anumit an.
Dacă există însă informaţii concrete privind racordarea viitoare, este util să fie analizate:
În acest scenariu, posibilitatea utilizării ulterioare a aceleiaşi centrale poate deveni un criteriu important la alegerea modelului.
Tipul de utilizare al clădirii poate schimba analiza.
O locuinţă ocupată permanent are un profil de consum diferit faţă de o casă utilizată doar periodic. În cazul unei case de vacanţă trebuie analizate necesarul termic, perioadele de ocupare, protecţia instalaţiei în perioadele de absenţă şi modul în care va fi gestionată alimentarea cu combustibil.
Nu trebuie presupus că GPL-ul este automat mai potrivit pentru o casă utilizată rar sau că gazul natural este justificat indiferent de costurile racordării.
Decizia trebuie făcută după profilul real de utilizare al proprietăţii.
Lipsa reţelei de gaze naturale nu înseamnă că GPL-ul este singura variantă pentru încălzirea unei locuinţe.
În funcţie de clădire şi de infrastructura disponibilă, pot fi analizate şi alte soluţii, precum:
Comparaţia trebuie realizată la nivelul întregului sistem: investiţie iniţială, necesar energetic, cost de exploatare, infrastructură, întreţinere, spaţiu disponibil şi modul în care va fi utilizată locuinţa.
Pentru o proprietate fără acces la gaz natural, aceasta poate fi o comparaţie relevantă.
O pompă de căldură utilizează energie electrică pentru a transfera căldură dintr-o sursă disponibilă către instalaţia clădirii. Din acest motiv, nu trebuie comparată cu o centrală GPL doar după preţul echipamentului.
Înainte de alegerea unei pompe de căldură trebuie analizate:
O pompă de căldură bine aleasă poate reprezenta o alternativă la GPL, dar acest lucru nu înseamnă că este automat soluţia optimă pentru orice casă.
Încălzirea electrică elimină necesitatea stocării unui combustibil gazos, dar trebuie verificată infrastructura electrică a proprietăţii şi puterea necesară sistemului.
Nu este suficient să alegi un echipament electric după suprafaţa casei sau după o putere generică recomandată. Dimensionarea trebuie raportată la necesarul termic al clădirii.
Trebuie făcută şi diferenţa dintre încălzirea electrică prin efect Joule şi o pompă de căldură. Ambele utilizează energie electrică, dar principiul de funcţionare şi raportul dintre energia electrică utilizată şi căldura furnizată sunt diferite.
Din acest motiv, cele două soluţii trebuie evaluate separat.
Nu. Vitovolt este asociat soluţiilor fotovoltaice Viessmann şi nu trebuie prezentat ca o gamă de centrale electrice pentru încălzirea directă a locuinţei.
Panourile fotovoltaice produc energie electrică şi pot contribui la alimentarea consumatorilor unei clădiri, dar nu reprezintă ele însele o centrală termică.
Dacă este analizată o alternativă electrică la GPL sau gaz natural, trebuie identificat echipamentul de încălzire propriu-zis şi apoi verificată compatibilitatea acestuia cu instalaţia şi necesarul clădirii.
Da, energia produsă de un sistem fotovoltaic poate contribui la alimentarea unei pompe de căldură şi a celorlalţi consumatori electrici ai locuinţei.
Totuşi, existenţa panourilor fotovoltaice nu înseamnă automat că încălzirea va fi asigurată integral din producţia proprie.
Producţia fotovoltaică şi necesarul de încălzire variază în timp şi nu coincid permanent. Pentru evaluarea sistemului trebuie analizate producţia estimată, profilul de consum, autoconsumul şi modul de funcţionare al instalaţiei.
Poate fi, dar numai dacă analiza tehnică şi economică justifică investiţia.
Înainte de alegerea GPL-ului ca soluţie intermediară trebuie verificat dacă centrala dorită permite utilizarea combustibilului disponibil şi dacă există posibilitatea configurării ulterioare pentru gaz natural conform documentaţiei producătorului.
Trebuie luate în calcul şi investiţiile care nu vor mai fi necesare după racordarea la reţea, inclusiv cele asociate sistemului GPL.
Fără aceste informaţii, simplul argument că „gazul natural va veni peste câţiva ani” nu este suficient pentru o decizie economică.
Depinde de modelul şi versiunea exactă a centralei.
Compatibilitatea cu un tip de gaz nu trebuie extinsă automat la toate modelele Viessmann sau chiar la toate versiunile unei anumite familii de produse.
Dacă intenţionezi să utilizezi GPL la început şi gaz natural ulterior, această cerinţă trebuie comunicată înainte de achiziţie şi verificată în documentaţia tehnică a modelului ales.
Nu există un răspuns universal valabil pentru toate centralele.
În funcţie de model şi generaţie, producătorul poate prevedea anumite proceduri, componente, configurări şi verificări pentru utilizarea unui alt tip de gaz.
Nu trebuie cumpărat un „kit GPL” doar după denumirea comercială sau după puterea centralei fără confirmarea compatibilităţii cu modelul exact.
Conversia şi verificarea funcţionării trebuie realizate conform documentaţiei producătorului şi cerinţelor aplicabile.
Nu trebuie presupus că GPL-ul determină automat o capacitate mai mică de încălzire.
Pentru un model compatibil, configurat şi alimentat corespunzător, performanţele relevante trebuie verificate în documentaţia producătorului pentru tipul de gaz utilizat.
Dacă o centrală nu reuşeşte să furnizeze căldura necesară, cauza nu trebuie atribuită automat faptului că utilizează GPL.
Printre cauzele posibile se pot afla necesarul termic mai mare decât cel estimat, alimentarea necorespunzătoare cu combustibil, reglajele, instalaţia de încălzire sau alte probleme care trebuie diagnosticate.
Dacă problema apare repetat la temperaturi exterioare scăzute, una dintre cauzele posibile poate fi legată de capacitatea sistemului de alimentare cu GPL de a susţine cererea în acele condiţii.
Totuşi, simptome similare pot avea şi alte cauze. Nu trebuie concluzionat automat că rezervorul, recipientele sau regulatorul sunt problema.
Trebuie verificată instalaţia în ansamblu, inclusiv sursa de combustibil, condiţiile de alimentare, configuraţia sistemului şi centrala.
Problema nu trebuie rezolvată prin modificarea empirică a presiunii sau prin adăugarea improvizată a unor componente.
Dacă proprietatea este deja racordată la o reţea funcţională de gaze naturale, există un argument practic important pentru utilizarea infrastructurii disponibile: nu mai este necesară stocarea locală şi reaprovizionarea periodică specifice GPL-ului.
Totuşi, alegerea sistemului de încălzire nu trebuie făcută exclusiv după existenţa racordului. Dacă locuinţa urmează o renovare majoră sau sistemul termic este reproiectat, pot merita analizate şi alte tehnologii.
Decizia corectă depinde de obiectivele proiectului, necesarul termic şi costul total al variantelor disponibile.
În această situaţie, GPL-ul trebuie comparat cu alternativele care pot fi instalate efectiv la proprietate.
Analiza ar trebui să răspundă la câteva întrebări:
Răspunsurile pot conduce la soluţii diferite chiar pentru două case aparent similare.
Înainte de decizia finală, verifică elementele care pot schimba semnificativ alegerea:
Gazul natural şi GPL-ul permit utilizarea unei centrale compatibile fără ca alegerea să poată fi redusă la întrebarea „care gaz consumă mai puţin?”.
Gazul natural are avantajul alimentării prin reţea acolo unde aceasta este disponibilă, eliminând necesitatea stocării combustibilului la proprietate. GPL-ul poate permite utilizarea unei centrale pe gaz în zone fără reţea, dar introduce necesitatea unei soluţii de stocare, alimentare şi reaprovizionare.
Din punct de vedere economic, comparaţia trebuie făcută pornind de la necesarul energetic al clădirii şi de la costul energiei utile. Nu este corect să compari direct metri cubi de gaz natural cu kilograme sau litri de GPL şi nici să presupui un consum anual după puterea în kW a centralei.
Pentru o centrală Viessmann, compatibilitatea cu GPL sau gaz natural trebuie verificată pentru modelul şi versiunea exactă. Dacă intenţionezi să schimbi combustibilul în viitor, verifică această posibilitate înainte de achiziţie, nu după instalarea centralei.
Dacă gazul natural nu este disponibil, GPL-ul merită analizat împreună cu pompa de căldură, încălzirea electrică şi celelalte soluţii tehnic posibile pentru clădire. Alegerea corectă este cea care răspunde necesarului termic real, infrastructurii disponibile, costurilor totale şi modului în care va fi utilizată locuinţa.
